Un nou determinator

  Societatea Ornitologică Română a editat un nou determinator. El este o traducere a determinatorului "Collins Bird Guide". Acesta cuprinde păsări din Europa, Africa de Nord şi Orientul Apropiat sau Mijlociu. Prețul acestuia este de 100 lei. După sărbătorile de iarnă el se va scumpi cu 30 lei.


Mai multe detalii despre determinator pe www.sor.ro.

 Aceasta este a doua ediție a celui mai iubit determinator de identificare a păsărilor din Europa:

Top 10 cele mai comune păsări la hrănitori

10. Uliul păsărar (Accipiter nisus):
     

      Este una dintre cele mai comune păsări         răpitoare de zi la hrănitori. Cu mare               abilitate şi prin cele mai înguste zone             poate vâna o grămadă de păsări: vrăbii,         pițigoi, porumbei, etc. care nu depăşesc         mărimea unui sturz. Chiar dacă va vizita       hrănitoarea el nu trebuie persecutat.
9. Ciuful de pădure (Asio otus):
   

    Este una dintre cele mai comune păsări         răpitoare de noapte. Preferă să viziteze         hrănitorile de sol unde poate vâna cu             uşurință rozătoare şi păsărele.
8. Cocoşarul (Sturzul de iarnă) (Turdus               pilaris ) :
      

    Această pasăre de mărimea unui                     porumbel vizitează din păcate rar                   hrănitoarea. Preferă să se hrănească pe         sol. La hrănitoare îl putem atrage cu               ajutorul merelor( inclusiv cele stricate) şi     a altor fructe care aparține florei                     autohtone. Interesant la această pasăre         este modul de apărare care îl are când           vede un duşman la cuib.
7. Măcăleandrul (Erithacus rubecula):
     
     Este a doua cea mai comună păsările din      România (3.600.000-3.800.000 de                      exemplare ). Preferă acelaşi tip de hrană      ca şi cocoşarul, dar rar mănâncă                      semințe mici.

6. Mierla (Turdus merula ):
    
    Este una dintre păsările cu cel mai                 frumos cântec din acest top, asemănător       cu cel al unui flaut. Preferă același tip de       hrană ca al cocoşarului. Rar poate mânca     semințe de floarea-soarelui. S-a adaptat         să "cosească" stratul de zăpadă sau frunze     uscate în căutarea hranei. Sexe diferite.
5. Cinteza  (Fringilla coelebs):
     

    Cea mai comună specie de pasăre din             România (peste 4.000.000 de exemplare).       Este supranumită "vrabia pădurilor".             Preferă să viziteze hrănitorile de sol.               Mănâncă orice fel de semințe. Sexe                 diferite.
4. Pițigoiul albastru şi cel sur:
    Pițigoiul albastru  (Parus caerululeus):
    
     Puțin mai mic decât pițigoiul mare şi             mai sfios decât acesta. Comportament           asemănător cu pițigoiul mare (vezi mai         jos ). Mai puțin urbanizat decât acesta.
     Pițigoiul sur  (Parus palustris):
     

      Față de toți ceilalți pițigoii el preferă mai      mult apropierea apei. Nu este atât de              agresiv  ca pițigoiul albastru sau cel                mare. Comportament destul de                        asemănător cu cel amintit mai sus .
3. Porumbelul domestic (Columba livia ) :
    
    Strămoşul său este porumbelul de stâncă.     Mănâncă orice fel de semințe.
2. Vrabia de casă şi cea de câmp:
    Vrabia de casă (Passer domesticus):
    
     Este una dintre cele mai comune specii         de vrăbii de la noi. Cuibăreşte în aproape     orice loc. Preferă hrănitorile de sol.                 Hrana pe care o poate consuma iarna:           semințe oleaginoase sau făinoase, miez         de nucă şi grăsimi animale.
    Vrabia de câmp (Passer montanus ) :
     
     Este puțin mai mică decât cea amintită         mai sus şi cu un aspect mai simpatic               decât ea. Spre deosebire de vrabia de             casă sexele sunt asemănătoare. Ca mod         de hrănire şi cuibărire este asemănător         cu cel al vrabiei de casă.
1. Pițigoiul mare (Parus major) :
    Este unul dintre cele mai comune specii         de pițigoi din țară. Are un comportament     foarte agresiv când o altă pasăre intră pe       teritoriu. La hrănitoare îl putem atrage cu     ajutorul semințelor oleaginoase                       (uleioase) (floarea-soarelui, pepene,               dovleac ), miez de nucă şi grăsimi                   animale. Preferă cele de tip căsuță, tavă         sau suspendate  Cuibăreşte în scorburi           naturale,     dar şi în cuiburi (scorburi)           artificiale, țevi, cutii poştale, ghivece. În         poză se poate observa un exemplar de           pițigoi mare clocitor din grădină (celelalte     poze erau luate de pe wikipedia sau               pasaridinromania.sor.ro).